Umblă prin vecinii 2.0 cum că, atât timp cât e constructivă (pozitivă), critica e bună. Dap. Părerea mea de musafir profesionist e că zicerea asta e un pic… vax, pentru că, de cele mai multe ori, ceea ce unii cred că e critică pozitivă, tot ajunge să jignească (se vede din reacții). Ori, dacă persoana vizată are motive să se simtă jignită, nu se mai cheamă critică pozitivă. Asta să fie clar.
Critica pozitivă reprezintă, mai întâi de toate, opinia unui nene, despre ceea ce a făcut alt nene, nu ceea este sau ceea ce știe. Apoi, critica pozitivă are valoare prescriptivă, în sensul că e orientată către ceva mai bun/fain/productiv pe viitor. Ea conține mesaje de tip pozitiv, fără judecăți de valoare la adresa persoanei vizate, fără sfaturi și e presărată cu cât mai multe întrebări deschise, de genul cum crezi că s-ar fi putut mai bine? sau crezi că ai făcut tot ce-ai putut? sau cum crezi că m-am simțit eu când ai făcut asta?
În general, când critica conține mult mai multe afirmații decât întrebări, foarte greu poate ea avea rezultate reale și benefice. Nu mai are sens să spun că nu au ce căuta cuvinte ca greșeală, haos, nu, nu se poate, eșec, gust amar, din motive simple: sunt încărcate de subiectivism maxim și, prin valoarea lor semantică, poartă un mesaj negativ. În aceeași ordine de idei, este de evitat exprimarea generală, de genul nu se face, e nevoie de, trebuie să, unii, alții sau exprimări la alte persoane decât persoana întâi – maseje de tip eu. Și aici, motivele sunt simple: s-ar putea ca părerea asta să fie doar a ta, ori atunci când generalizezi, riști să nu fie prea multă lume de-acord cu tine, sau, cel mai rău, să nu fii credibil/ă. Evident, generalizarea nu ajută pe nimeni, mai ales pe cel vizat de critică.
O ultima observație vizavi de critica, este că, atunci când alegi să te axezi strict pe ce ți s-a părut ție mai puțin bun, inevitabil vei auzi întrebarea Dar ceva, orice, ți-a plăcut?. Și asta nu relevă decăt că ești pus pe critică de dragul criticii și în niciun caz nu este marca unei critici constructive. Doar ai ținut să-ți exprimi sentimentele negative. Atât. Deci, nu te aștepta să ai rezultate, sau să fii apreciat/ă, sau să generezi vreo schimbare. Nu.
Concluzia, dragii mei, este: Da, este OK să oferi feedback, dar trebuie să și știi să o faci. Mai multe despre feedback, găsiți aici.
Mulțumesc
si inca o chestie, nu arata cu dejetu’ ;-)
Corect. Am uitat-o pe-asta :)
Mersi
Banuiesc ca tot articolul face referire la un context pe care nu-l cunosc. Asa ca vorbesc putin de pe margine, dar ma refer strict la anumite idei exprimate aici:
- de ce a critica pozitiv nu presupune judecati de valoare? Asa cum inteleg eu “critica”, ea presupune o analiza (subiectiva) si trasarea unor concluzii (bune, rele nu conteaza), dar ele sunt trecute prin sistemul de valori ale celui care le emite.
- de acord cu incarcatura negativa a unor cuvinte, dar ele pot fi prezente in concluziile unei analize.
- Subiectivismul e un dat, percum gravitatia.Cand cineva spune ceva, orice, e de la sine inteles in sec. XXI, ca vorbeste in numele lui si ceea ce spune e parerea lui, indiferent de forma mesajului(persoana 1, sau a 3-a).Cine crede ca poate sa fie pur obiectiv…n-are decat.
Altfel bun articol, buna tema!
Servus Madpinguin
Într-adevăr, articolul pleacă de la un anume context, dar comentariiul tau e foarte la subiect :)
Eu înțeleg prin judecată de valoare, acele mesaje goale de conținut și care nu sunt urmate de explicații și planuri de acțiune concrete. Exemplu: Ce-ai făcut e greșit. Asta e o judecată de valoare, care nu-și are locul, în condițiile în care nu apare și alternativa. Ceea ce zici tu, analiza si trasarea concluziilor, nu presupun judecati de valoare, asa cum le inteleg eu. Si da, ele sunt indispensabile criticii. Corect.
Eu as evita cat as putea cuvintele negative. Atat timp cat mesajul pe care vreau sa-l transmit e unul de dezvoltare pe viitor, de ce sa includ mesaje negative? La ce bun?
Cu subiectivismul e clar. Nu exista obiectivitate, doar straduinta de a fi cat mai putin subiectiv. Corect. De aceea am mentionat acolo subiectivism maxim.
Multumesc mult
Am inteles acum la ce te referi prin “judecata de valoare”. Ar fi si in cazul asta o exceptie: Daca cel care o emite e… sa zic asa, o personalitate in domeniu, un formator, ceva de genu, al carui statut nu poate fi contestat. Un ex. oarecare: Djuvara poate emite judecati de valoare in domeniul “istorie”, pt ca toata lumea stie despre el ca e specialist in domeniu. Nu mai trebuie sa demonstreze asta sau sa faca demonstratia judecatii de valoare pe care a emis-o.
(nu stiu daca m-am facut inteles)
Pentru restul muritorilor, e asa cum zici tu!
Normal. In asemenea cazuri nu e loc de comentariu. Cand o persoana cu enspe ani experienta intr-un domeniu si cu activitate dovedita iti spune ce si cum, pleci capul si asculti :))
Mersi
Punct ochit, punct lovit.
Totusi eu consider ca nu exista un mod bun sau rau de a face un lucru, este doar ceea ce este. Adica, toata partea de “ala a facut bine”, “ala nu a facut bine”, “ala e bun”, “ala e rau” oricum sunt doar niste limitari relative si subiective.
Fiecare om este ceea ce este si face alegerile pe care le considera a fi cele mai bune pentru el la un moment dat. Ca aceste alegeri au consecinte, asta este partea de care noi toti suntem constienti atunci cand decidem sa urmam o anumita directie.
Pana la urma nimeni nu-si poate da cu parerea despre un alt om, o alta persoana pentru ca niciodata nu o va cunoaste in totalitate.
Daca am invata in schimb sa ne acceptam pe noi, asa cum suntem fara a mai emite judecati de valoare la adresa celorlalti, intregul nostru sistem de valori s-ar schimba si noi ca oameni am evolua.
Totusi daca cineva considera ca are dreptate pe o anumita tema si doreste sa isi expuna ideile aratand sau nu cu degetul, atacand sau nu pe altcineva, eu cred ca atata timp cat o critica pozitiva, un sfat este adresat cu compasiune si se doreste ca prin aceasta sa ajute persoana respectiva atunci asa va fi receptionat mesajul.
Atunci cand in schimb crezi ca oferi o critica pozitiva insa doresti de fapt sa ii scoti ochii celeilalte persoane si sa ii fluturi pe la nas greselile pentru ca tu “stii” ca asa este cel mai bine atunci cu siguranta mesajul va fi din nou receptionat ca atare si va rani receptorul.
Asadar in concluzie eu cred ca nu conteaza atat mesajul cat modul in care este el transmis, poate fi cea mai profunda critica, ti se poate spune ca ai gresit totul daca insa transmiti acest mesaj cu bunatate, fara sa ranesti ci din dorinta de a ajuta oferind si alternative, atunci cu siguranta acest mesaj va fi de ajutor si va fi apreciat.
OK… Tocmai ai scris un foarte fain articol!
Mulțumesc mult Nico.
În total asentiment anticipat cu tine, am menționat în articol că vorbim de critică pozitivă doar atunci când ea e îndreptată către acțiuni/fapte, nu oameni, identități și cunoștințele lor.
Foarte frumos.
cand scrii o postare despre critica, care are un context in spate, nu faci referire la acel context, dar totusi explica de ce un feedback nu este dat corect in acel context, nu cumva este de fapt un feedback care generalizeaza in loc sa fie specific, iar dupa propriile tale reguli se inscrie la atac si nu la critica constructiva?
Doar intreb, ca-mi pare mai mult un raspuns punctual postarea ta, decat o analiza serioasa asupra modului in care critica trebuie exprimata si in aceeasi masura asumata. Despre context nu zic nimic pentru ca nu mi-as permite sa vorbesc despre un loc fara sa fi fost acolo. Zi faina.
Servus
Într-adevăr, articolul își are rădăcinile în articolul Andrei – http://www.andrazaharia.ro/transalpina-cum-sa-nu-faci-un-eveniment-cu-bloggeri/
Însă motivația de a-l scrie nu vine de la articolul ei, ci de la anumite persoane care spuneau pe twitter ceva de genul ”E OK sa dai feedback pe blog. Acceptati-l”. De aceea am și încheiat în felul în care am încheiat. E OK doar dacă știi să o faci corect, nu să ataci persoane.
Prin simplul fapt că nu am menționat pe nimeni, acest articol nu poate fi încadrat la ”atact”. Mai ales că articolul în sine nu se vrea a fi o critică, ci un îndemn la atenție mai mare.
Eu îmi asum orice scriu, pentru că o fac responsabilitate. Nu arunc noroi 2.0 în nimeni. Nu îmi permit.
Mersi mult
Fair enough. Sunt de acord ca atentia, analiza si tactul sunt doua caracteristici esentiale pentru un feedback reusit. Ma bucur ca ne-am pus de acord. PS: Nu stiu cine a scris “atact” insa, dar e prea putin important.
Typo al meu… scuze (la varsta mea… :lol:).
Îți dai seama că mă așteptam să mi se atragă atenția că nu am specificat contextul clar. De aceea mă bucur că ai făcut-o tu.
Mersi
Asta fiind pe principiul “aptitudine = ce poate, nu ce stie un individ”?
Fiecare are dreptul la opinie, dar sa fim intelesi ca intre opinie si critica e diferenta. Si daca nu e, facem, pentru ca trebuie sa fie! Numai bine!