Weekendul ăsta am fost la Bacău, la ai mei și sâmbăta am tras cu toții o fugă până la țară, la casa părintească, cum ar veni. Am mai povestit ce se întâmplă pe acolo și dacă ați citit articolul, vă e destul de clar cu ce fel de oameni mă învârt la țară. De data asta, n-au mai avut loc discuții despre gnoseologia frazeologică a agnosticismului mitic, ci am deszăpezit toată curtea, am mâncat niște vânat și am ucis vreo câteva pahare de Jidvei demi-sec, destul de crâncen.

După muncă, mâncare și băutură, zice taică-miu că hai să jucăm niște poker. Hopașa. zic eu… vă fac praf, vă dați seama, nu? Adică eu, vorba aia, mă consider(am) jucător serios de poker… cu flop-ul, cu river-ul, cu blind-ul cu una cu alta… ce mama naibii!

Ideea e că mi-am luat-o rău. N-am nicio treabă cu sportul ăsta, nu mi-a ieșit nicio cacialma, în sensul că de fiecare dată îmi cereau să vadă cărțile… pe bune? De fiecare dată?! E clară treaba că impresia mea despre propriile-mi abilități de pokerist era varză… Jucasem și eu câteva partide, învățasem niște trucuri de pe ici și de pe colo și mă credeam mare cartofor. N-are sens să mai spun că am pierdut toți banii. Și orgoliul. Și mândria. Și cheful. Și răbdarea.

Concluzia e simplă: mă apuc serios de poker. Adică vreau să învăț să joc pe bune, pentru că, dincolo de lipsa mea de abilități cartoforistice, jocul e foarte foarte tare și mie-mi plac mult jocurile cu cărți. Și mi se pare destul de tare să ajungi la un nivel la care, doar din felul în care adversarii pariază și cât stau să se gândească, să-ți dai seama cam ce cărți au în mână. Vrea și eu s-ajung acolo!

Planul meu este să mă apuc de căutat/filtrat site-uri românești de poker, care au tutoriale bine puse la punct și pe care se și poate juca… logic. Dacă printre voi se află pasionați de poker, vă rog insistent să-mi recomandați asemenea site-uri. Cu cât mai multe, cu-atât mai bine.

Mulțumesc

Articole asemănătoare

• Ce poți învăța